Ce este conceptul de sine?

Conceptul de sine este imaginea pe care o avem despre noi înșine. Cum se comportă și se schimbă în timp această imagine de sine? Această imagine se dezvoltă în mai multe moduri, dar este influențată în special de interacțiunile noastre cu oamenii importanți din viața noastră.

Definirea conceptului de sine

Conceptul de sine este în general gândit ca percepții individuale ale comportamentului, abilităților și caracteristicilor noastre unice. Este în esență o imagine mentală a cine sunteți ca persoană. De exemplu, credințe precum "Eu sunt un bun prieten" sau "Sunt o persoană bună" fac parte dintr-un concept general de sine.

Conceptul de sine tinde să fie mai maleabil atunci când oamenii sunt mai tineri și continuă procesul de auto-descoperire și formare a identității. Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, percepțiile de sine devin mult mai detaliate și mai organizate, deoarece oamenii formează o idee mai bună despre cine sunt și despre ce este important pentru ei.

Conform cărții "Psihologie socială esențială" de Richard Crisp și Rhiannon Turner:

Sinele individual constă în atribute și trăsături de personalitate care ne diferențiază de ceilalți indivizi. Exemplele includ introversiunea sau extroversiunea.
Sinele relațional este definit de relațiile noastre cu alții semnificativi. Exemplele includ frații, prietenii și soții.
Sinele colectiv ne reflectă calitatea de membru în grupurile sociale. Exemplele includ britanic, republican, afro-american sau homosexual.

La cel mai de bază, conceptul de sine este o colecție de credințe pe care o are cineva despre sine și răspunsurile celorlalți. Ea întruchipează răspunsul la întrebarea "Cine sunt eu?"

Teorii ale conceptului de sine

Ca și multe subiecte din cadrul psihologiei, o serie de teoreticieni au propus diferite moduri de a gândi despre conceptul de sine. Conform unei teorii cunoscute sub numele de teoria identității sociale, conceptul de sine este compus din două părți-cheie: identitatea personală și identitatea socială.

Identitatea personală include trăsăturile și alte caracteristici care fac fiecare persoană unică. Identitatea socială se referă la modul în care ne identificăm cu un colectiv, cum ar fi o comunitate, o religie sau o mișcare politică.

Psihologul Dr. Bruce A. Bracken a sugerat în 1992 că există șase domenii specifice legate de conceptul de sine:

Social: abilitatea de a interacționa cu ceilalți
Competență: abilitatea de a satisface nevoile de bază
Afectează: conștientizarea stărilor emoționale
Fizic: sentimente privind aspectul, sănătatea, starea fizică și aspectul general
Academic: succes sau eșec la școală
Familie: cât de bine funcționează în cadrul unității familiale

Psihologul umanist, Carl Rogers credea că au existat trei părți diferite ale conceptului de sine:

Imaginea de sine, sau cum vă vedeți voi înșivă. Imaginea de sine a fiecărui individ este un amestec de atribute diferite, inclusiv caracteristicile noastre fizice, trăsăturile de personalitate și rolurile sociale. Imaginea de sine nu coincide neapărat cu realitatea. Unii oameni ar putea avea o imagine de sine plină de sine, în timp ce alții ar putea percepe sau exagera defectele și slăbiciunile pe care ceilalți nu le văd.
Stimă de sine, sau cât de mult te prețuiești. Un număr de factori pot influența stima de sine, inclusiv modul în care ne comparăm cu alții și cum ne răspund alții. Când oamenii răspund pozitiv comportamentului nostru, suntem mai predispuși să dezvoltăm respectul de sine pozitiv. Când ne comparăm cu ceilalți și ne găsim lipsiți, ea poate avea un impact negativ asupra stimei noastre de sine.
Sine ideală, sau cum doriți să puteți fi. În multe cazuri, modul în care ne vedem și cum ne-am dori să ne vedem nu se potrivesc.

Congruența și incongruența

După cum am menționat mai devreme, conceptele noastre de sine nu sunt întotdeauna perfect aliniate cu realitatea. Unii studenți ar putea crede că sunt excelenți la academicieni, dar transcrierile lor școlare ar putea spune o poveste diferită.

Potrivit lui Carl Rogers, gradul în care conceptul de sine al unei persoane se potrivește realității este cunoscut sub numele de congruență și incongruență.

În timp ce toți tindem să distorsionăm realitatea într-un anumit grad, congruența apare atunci când conceptul de sine este destul de bine aliniat la realitate. Incongruența se întâmplă atunci când realitatea nu se potrivește cu concepția noastră de sine.

Rogers credea că incongruența își are rădăcinile mai timpurii în copilărie. Atunci când părinții își plasează condițiile pentru afecțiunea lor pentru copiii lor (exprimând dragostea numai dacă copiii "câștigă" prin anumite comportamente și trăind în așteptarea părinților), copiii încep să distorsioneze amintirile experiențelor care îi lasă să se simtă nevrednici de părinții lor " dragoste.

Dragostea necondiționată, pe de altă parte, ajută la promovarea congruenței. Copiii care se confruntă cu o astfel de dragoste nu simt nevoia să-și distorsioneze mereu amintirile pentru a crede că alți oameni îi vor iubi și îi vor accepta așa cum sunt.

Definirea personalității în psihologie