Ce este teoria auto-determinării?

În psihologie, autodeterminarea este un concept important care se referă la capacitatea fiecărei persoane de a face alegeri și de a-și exercita controlul asupra propriei vieți. Această abilitate joacă un rol important în sănătatea și bunăstarea psihologică. Auto-determinarea permite oamenilor să simtă că au control asupra alegerilor și vieții lor.

Teoria autodeterminării sugerează că oamenii sunt motivați să crească și să se schimbe prin nevoi psihologice înnăscute. Teoria identifică trei nevoi psihologice cheie care se crede a fi atât înnăscute, cât și universale:

1. Nevoia de competență
2. Nevoia de conectare
3. Nevoia de autonomie

Conceptul de motivație intrinsecă sau implicarea în activități pentru recompensele inerente ale comportamentului propriu-zis joacă un rol important în teoria autodeterminării.

Teoria autodeterminării: o privire mai atentă

Psihologii Edward Deci și Richard Ryan au dezvoltat o teorie a motivației care sugerează că oamenii tind să fie condus de o nevoie de a crește și de a obține o împlinire. Prima ipoteză a teoriei de auto-determinare este că oamenii sunt orientați activ spre creștere. Obținerea de stăpânire a provocărilor și a dobândirii de noi experiențe sunt esențiale pentru dezvoltarea unui sentiment coerent al eului.

În timp ce oamenii sunt adesea motivați să acționeze prin recompense externe, cum ar fi bani, premii și aclamații (cunoscute sub numele de motivație extrinsecă), teoria auto-determinării se concentrează în primul rând pe sursele interne de motivație, cum ar fi nevoia de a dobândi cunoștințe sau independență ).

Conform teoriei autodeterminării, oamenii trebuie să simtă următoarele pentru a obține o creștere psihologică:

• Competență: Oamenii trebuie să obțină stăpânirea sarcinilor și să învețe abilități diferite.
• Conexiune sau conexiune: Oamenii trebuie să experimenteze un sentiment de apartenență și atașament față de ceilalți oameni.
• Autonomie: Oamenii trebuie să se simtă în controlul propriilor comportamente și scopuri.

Deci și Ryan sugerează că atunci când oamenii experimentează aceste trei lucruri, ele devin auto-determinate. Aceste trei elemente permit, de asemenea, ca oamenii să fie motivați intrinsec să urmărească lucrurile care îi interesează.

Cum funcționează teoria autodeterminării

Cum îndeplinesc cu toții oamenii îndeplinirea acestor trei nevoi?

Este important să ne dăm seama că creșterea psihologică descrisă de teoria auto-determinării nu se întâmplă pur și simplu în mod automat. În timp ce oamenii ar putea fi orientați către o astfel de creștere, este nevoie de o întreținere continuă. Potrivit Deci și Ryan, sprijinul social este cheia. Prin relațiile și interacțiunile noastre cu ceilalți, putem să încurajăm sau să înlăturam bunăstarea și creșterea personală.

Ce alte lucruri pot ajuta sau împiedica cele trei elemente necesare creșterii?

Potrivit Deci, acordarea de recompense extrinseci pentru comportamentul deja motivat intrinsec poate submina autonomia. Pe măsură ce comportamentul devine din ce în ce mai controlat de recompensele externe, oamenii încep să se simtă mai puțin în controlul propriului comportament și motivația intrinsecă este diminuată.

Deci, de asemenea, sugerează că oferirea de încurajări pozitive neașteptate și feedbackul asupra performanței unei persoane pe o sarcină poate crește motivația intrinsecă. De ce? Deoarece acest feedback îi ajută pe oameni să se simtă mai competenți, una dintre nevoile esențiale pentru creșterea personală.

Auto-determinate față de comportamente non-auto-determinate

În timp ce motivația extrinsecă și intrinsecă sunt adesea reprezentate ca fiind separate și distincte, comportamentul este complex și oamenii sunt rar determinați să acționeze printr-o singură sursă de motivație. Oamenii pot deseori să folosească mai multe surse de motivație în urmărirea unui scop. Dacă te antrenezi să concurezi într-un maraton, de exemplu, poți fi motivat extrinsec de dorința de a obține aprobarea de la ceilalți și de motivația intrinsecă a satisfacției pe care o câștigi din activitatea în sine.

Mai degrabă decât să ne gândim la motivație ca fiind condusă de recompense extrinseci sau intrinseci, adesea este util să o vedem ca un continuum între comportamentele determinate de sine și cele ne-determinate. Condițiile pur determinate de auto-determinare tind să fie determinate intrinsec și sunt făcute pentru bucurie, interes și satisfacție inerentă pentru acțiunea în sine.

Pe celălalt capăt al continuumului sunt comportamente non-auto-determinate, care sunt efectuate numai pentru că ele trebuie sa fi realizat. Pe acest extrem de extrem de scară, există o lipsă totală de control.

În cele mai multe cazuri, comportamentele tind să stea undeva în mijlocul continuumului. Există adesea o varietate variată de motivații externe, care pot, de asemenea, să combine o anumită motivație internă. Oamenii se pot angaja în acțiuni deoarece simt că au un anumit nivel de control personal și comportamentele se aliniază în cele din urmă cu ceva important pentru conceptul de sine.

Cu alte cuvinte, majoritatea acțiunilor nu sunt determinate de sine stătător sau nu sunt auto-determinate. În schimb, acțiunile se bazează adesea pe un anumit grad de autodeterminare care poate fi influențat și de motivațiile extrinsece.

Auto-determinare în lumea reală

Auto-determinarea poate juca un rol important în modul în care oamenii funcționează în multe domenii diferite ale vieții lor. Sentimentul controlat și motivația intrinsecă poate ajuta oamenii să se simtă mai implicați, pasionați, interesați și mulțumiți de lucrurile pe care le fac.

Auto-determinare la locul de muncă:

Oamenii care simt că pot să aibă un efect pozitiv la locul de muncă tind să se simtă mai implicați și mai motivați. Cum altfel angajatorii pot construi o autodeterminare în rândul angajaților lor?

• Managerii și liderii pot stimula acest sentiment de autodeterminare, permițând membrilor echipei să își asume un rol activ.
• Oferiți angajaților responsabilități, oferiți feedback semnificativ și oferiți sprijin și încurajare. 
• Angajatorii trebuie să fie atenți să nu exceseze recompensele externe. Prea multe recompense pot submina motivația intrinsecă (un fenomen cunoscut sub numele de efect de supra-justificare), dar prea puțini pot determina angajații să se simtă neapreciate.

Auto-determinarea în competiție:

În condiții competitive, cum ar fi sportul și atletismul, încurajarea unui sentiment de autodeterminare poate inspira oamenii să exceleze.

• Sportivii care simt că sunt capabili să-și atingă obiectivele și să depășească provocările sunt adesea determinați să facă mai bine.
• Excelența permite oamenilor să dobândească un sentiment important de competență și să-și construiască stăpânirea în abilitățile care sunt plăcute și importante pentru ei.

Auto-determinare în setările sociale:

Auto-determinarea poate juca, de asemenea, un rol important în relațiile sociale. Sentimentul de apartenență este esențial în dezvoltarea autodeterminării. Fortificarea relațiilor strânse și afectuoase cu alte persoane poate îmbunătăți autodeterminarea.

• Căutați relații pozitive cu oamenii care vă vor sprijini în realizarea obiectivelor.
• Oferiți suport și feedback celor care fac parte din cercul dvs. social.

Cum să îmbunătățiți auto-determinarea

Pentru a-ți consolida propria autodeterminare, este util să te gândești la ceea ce ar putea să arate un individ foarte determinat.

Oamenii care au o înaltă autodeterminare tind să:

• Credeți că au control asupra vieții lor. Ei au un loc intern de control și simt că comportamentele lor vor avea o influență asupra rezultatelor. Când se confruntă cu provocări, ei simt că pot să le depășească prin diligență, alegeri bune și muncă grea.
• Auto-motivație înaltă. Ei nu se bazează pe recompense sau pedepse externe pentru ai motiva să ia măsuri. Ei se angajează în comportamente deoarece sunt buni în a stabili obiective și de a lucra spre aceste scopuri.
• Bazați acțiunile pe propriile scopuri și comportamente. Cu alte cuvinte, ei intenționează să se angajeze în acțiuni pe care știu că le vor aduce mai aproape de scopurile lor.
• Abilitatea de a-și asuma responsabilitatea pentru comportamentele lor. Persoanele cu o înaltă auto-determinare își iau creditul pentru succesul lor, dar acceptă și vina pentru eșecurile lor.

Deci, ce puteți face pentru a ajuta la cultivarea unor caracteristici ale oamenilor determinați de sine? Îmbunătățirea conștiinței de sine, a abilităților de luare a deciziilor, a autoreglementării și a capacităților de stabilire a obiectivelor poate încuraja creșterea unei autodeterminări mai puternice.

Găsiți asistență socială:

Conectivitatea socială este o componentă principală a teoriei autodeterminării. Relațiile sociale puternice pot stimula motivația și bunăstarea, în timp ce relațiile sărace pot contribui la un sentiment de sine slab și la o motivație slabă.

"Mediile sociale pot, în acest sens, fie să faciliteze și să permită tendințele de creștere și integrare cu care este înzestrat psihicul uman, fie să perturbe, să prevină și să fragmenteze aceste procese rezultând în comportamente și experiențe interioare care reprezintă partea întunecată a umanitate ", sugerează Deci și Ryan.

Gain Mastery:

A deveni calificat în domenii care sunt importante pentru tine este o modalitate utilă de a-ți construi sentimentul de autodeterminare. Indiferent dacă aveți un interes puternic față de un hobby, un sport, un subiect academic sau altă zonă, învățați cât de mult puteți despre el și îmbunătățirea abilităților dvs. vă pot ajuta să vă simțiți mai competenți. Cu cât înveți și practică mai mult, cu atât vei fi mai priceput și mai auto-determinat.

Un cuvânt de la Verywell

Teoria autodeterminării poate fi utilă în înțelegerea lucrurilor care ar putea motiva comportamentele tale. Fiind determinată de sine, simțind că aveți autonomia și libertatea de a face alegeri care vă modelează destinul, este important pentru bunăstarea fiecărei persoane. Când urmăriți lucruri care sunt motivate intrinsec, care sunt aliniate scopurilor dvs., vă veți simți mai fericiți și mai capabili de a face alegeri bune.