Pagina principala » teorii » Încredere față de starea psiho-socială de neîncredere 1

    Încredere față de starea psiho-socială de neîncredere 1

    Scena încredere față de neîncredere este prima etapă a teoriei psihologului Erik Erikson de dezvoltare psihosocială, care are loc între naștere și vârsta de aproximativ 18 luni. Potrivit lui Erikson, stadiul de încredere față de neîncredere este cea mai importantă perioadă a vieții persoanei, deoarece ea modelează viziunea noastră asupra lumii, precum și a personalităților noastre.

    O privire de ansamblu asupra scenei de încredere față de neîncredere

    Această primă etapă a dezvoltării psihosociale constă în:

    • Conflictul psihosocial: Încredere față de neîncredere
    • Întrebare majoră: "Pot să am încredere în oamenii din jurul meu?"
    • Virtutea de bază: Speranţă
    • Evenimente importante): Hrănire

    Ce se întâmplă în timpul acestei etape

    În acest stadiu inițial al dezvoltării, copiii învață dacă pot sau nu să aibă încredere în lume. Așa cum ați putea deduce, este grija pe care o primesc de la părinți și alți adulți, care este critică pentru a forma această încredere.

    Deoarece un copil este în întregime dependent de îngrijitorii săi, calitatea îngrijirii pe care copilul o primește joacă un rol important în modelarea personalității copilului. În această etapă, copiii învață dacă au sau nu pot avea încredere în oamenii din jurul lor. Atunci când un copil plânge, îngrijitorul său se ocupă de nevoile lui? Când este speriat, cineva îl va mângâia? Când îi este foame, primește hrana de la îngrijitorii săi?

    Capacitatea unui copil de a-și comunica nevoile este limitată, astfel încât plânsul poartă un mesaj important. Atunci când un copil plânge, există o nevoie care ar trebui să fie satisfăcută cu un răspuns de la persoanele care îi îngrijesc, indiferent dacă implică furnizarea de alimente, siguranță, un scutec proaspăt sau o cuddle reconfortantă. Răspunzând rapid și în mod corespunzător la strigătele unui copil, se creează o bază de încredere.

    Când aceste nevoi sunt întrunite în mod constant, copilul va învăța că poate avea încredere în oamenii care se îngrijesc de el. Dacă, cu toate acestea, aceste nevoi nu sunt îndeplinite în mod constant, copilul va începe să nu aibă încredere în oamenii din jurul lui.

    Dacă un copil dezvoltă cu succes încrederea, el se va simți în siguranță și în siguranță în lume. Persoanele care acordă îngrijire, care sunt inconsistente, indisponibile din punct de vedere emoțional sau care resping copilul, contribuie la sentimentele de neîncredere în copiii cărora le pasă. Neînțelegerea încrederii poate duce la teamă și la convingerea că lumea este incoerentă și imprevizibilă.

    Erikson a crezut că aceste modele de încredere sau neîncredere ajută la controlul sau cel puțin exercită o puternică influență asupra interacțiunilor acelui individ cu ceilalți pentru restul vieții. Cei care învață să aibă încredere în îngrijitori în copilărie vor avea mai multe șanse de a forma relații de încredere cu ceilalți de-a lungul vieții lor.

    Încrederea poate fi genetică

    Au fost mai multe studii dedicate înțelegerii a ceea ce se întâmplă în tendința de a avea încredere, dar nu la fel de multe în căutarea de a înțelege de ce anumiți oameni sunt mai neîncrezători decât alții. Este clar că mediul are un rol important în ambele, așa cum afirmă Erikson. Un studiu recent realizat cu gemeni de sex feminin, atât identici, cât și fraterni, arată dovezi că, în timp ce o personalitate încrezătoare pare a fi cel puțin parțial genetică, o personalitate neîncrezătoare sau neîncrezătoare pare să fie învățată din familie și din alte influențe sociale.

    Celelalte etape ale dezvoltării psihosociale

    Teoria dezvoltării psihosociale a lui Erikson are alte șapte etape care se desfășoară pe tot parcursul vieții unei persoane. Ei includ:

    • Etapa 2: Autonomia față de rușine și îndoială (cu vârste între 2 și 3 ani)
    • Etapa 3: Initiativa versus vina (cu varste cuprinse intre 3 si 5 ani)
    • Etapa 4: Industrie versus inferioritate (cu vârsta cuprinsă între 6 și 11 ani)
    • Etapa 5: Identitate versus confuzie (vârste între 12 și 18 ani)
    • Etapa 6: Intimitatea față de izolare (cu vârsta cuprinsă între 19 și 40 de ani)
    • Etapa 7: Generativitatea față de stagnare (cu vârsta cuprinsă între 40 și 65 de ani)
    • Etapa 8: Integritatea față de disperare (cu vârsta de peste 65 de ani)